Ma copilaresc :D
Ştiu că uneori par asemenea unui copil râzgâit, în ciuda faptului că am ajuns la vârsta tentaţiilor şi a nebuniilor adolescentine, însă lucrurile astea nu mă atrag de niciun fel.

Sunt încă un copil plin de inocenţă, gata să plâng în hohote atunci când când greşesc şi să îmi scot la iveală ochii umezi, înlăcrimaţi, doar ca persoana căreia i-am greşit să mă ierte.
Sunt copilul plin de veselie, care în unele momente dănţuie şi cântă fără motiv, exprimându-şi veselia
cei din jur considerându-mă deseori “căzută de pe creanga mea” ![]()

Pot fi şi copilul urâcios când mă simt neîndreptăţită şi altcineva încearcă sa-mi invadeze proprietatea
Åži nu mă refer că sunt geloasă când apare “un alt copil mai drăgălaÅŸ să fure dragostea părinÅ£ilor” sau să-ÅŸi însuÅŸească lucrurile mele, mă refer la “acei copii egoiÅŸti ÅŸi răi” care ar Å£ine totul numai pentru ei ÅŸi nu ÅŸtiu să ofere ceea ce au, în schimbul a ceea ce ofer eu, sau simplu pentru o frumoasă prietenie. Copilul răutăcios din mine, se arată ÅŸi când cineva îl bate cu “vorbe urâte” sau gesturi necugetate…

Copilul ce ştie să se bucure de lucruri mărunte, de o pată de culoare, ori un glas de vrăbiuţe ce chicotesc în zborul lor. Anotimpurile, pline de culori amestecate sau de un alb pur îmi luminează şi învăluie sufletul zburdalnic
însă deseori îmi provoacă şi melancolie.
Åži adooor desenele desele animate! ![]()
Mă copilăresc! Şi ce dacă?!



